Pelinul este una din cele mai valoroase plante medicinale din fitoterapia românească. Speciile de pelin sunt folosite în întreaga lume în scop terapeutic, fiind renumite pentru proprietățile lor antioxidante, antimicrobiene și antiinflamatoare.

Pelinul în medicina tradițională și cercetările moderne

Frunzele și tulpinile de pelin sunt folosite în medicina tradițională ca tonic amar pentru stimularea poftei de mâncare. Preparatele din pelin au efect coleretic și hepatoprotector. De aceea sunt recomandate persoanelor cu tulburări gastrointestinale (indigestie, gastrită, dispepsie, flatulență, dureri gastrice, anorexie) și boli de ficat (ficat mărit, hepatită, gastrită, icter). Pelinul este cunoscut de asemenea pentru proprietățile sale antihelmintice (combate viermii intestinali), antipiretice (scade febra), antibacteriene și insecticide.

Potrivit cercetărilor științifice, pelinul are proprietăți antiulceroase, anticancerigene, neuroprotectoare, antidepresive, analgezice, imunomodulatoare și citotoxice. Studiile clinice recente au arătat că pelinul are efecte antiinflamatoare utile în boala Crohn. Pacienții care au primit un produs naturist pe bază de pelin în plus față de tratamentul standard au avut nevoie de doze mai mici de steroizi. 65% dintre pacienți au intrat în remisiune după 2 luni de tratament. Pelinul este folosit în combinație cu alte medicamente în tratamentul malariei și piroplasmozei.

Pelinul poate combate cancerul

Un studiu realizat recent de cercetătorii de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara a arătat că pelinul este o plantă înzestrată cu activități biologice care merită exploatate în studii viitoare. Autorii au investigat profilul fitochimic al extractelor etanolice din frunzele și tulpinile pelinului românesc (Artemisia absinthium L.) și potențialul lor antioxidant, citotoxic și antiinflamator. Extractele alcoolice au demonstrat efecte citotoxice împotriva melanomului și a adenocarcinomului mamar.

Rezultatele lor au fost publicate în anul 2019 în jurnalul academic „Molecules”. Pelinul conține compuși amari și uleiuri esențiale. Gustul amar al plantei este dat de sesquiterpeni (abstintină, artabsină, anabsintină, matricină). Alți compuși importanți din pelin sunt flavonoidele (miricetină, quercetină, rutină, hesperidină), acizii hidroxibenzoici (acid salicilic, acid galic) și acizi hidroxicinamici (acid cafeic, cumaric, ferulic) și resveratrolul.

Cum se prepară ceaiul de pelin

Se pune 1 linguriță de plantă uscată la infuzat într-o cană cu apă. Se lasă 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma câte 2 căni pe zi. Cura nu trebuie să dureze mai mult de 2 săptămâni. Cel mai bine însă este să urmați instrucțiunile de pe pachetul cu ceai de pelin pe care îl cumpărați din farmacii sau de la magazinele naturiste.

În ce boli ajută ceaiul de pelin

Deși are un gust foarte amar și este greu de consumat, ceaiul de pelin are beneficii importante. Îmbunătățește funcțiile digestive, hepatice și biliare. Are în plus efect detoxifiant și anticancerigen. Poate fi utile în următoarele afecțiuni:

anorexie
inapetență
paraziți intestinali
dischinezie biliară
oxiuri, giardia
febră
dureri de cap
boli de ficat
constipație
hemoroizi
răni
arsuri
infecții
herpes
dermatită
candidoză

Precauții și contraindicații la pelin

Atenție, consumul pelinului pe durate lungi de timp poate cauza tulburări mentale și toxicitate. În doze mari, pelinul poate cauza insuficiență renală, stomac deranjat, greață, vărsături amețeală. Consumat în exces, pelinul poate fi letal. Simptomele unei intoxicații cu pelin sunt: convulsii, somnolență, halucinații.

Pelinul este contraindicat în următoarele situații:

sarcină, alăptare
copii mici
epilepsie (și tratament pentru epilepsie)
tratament cu medicamente pentru boli de inimă sau anticoagulante
probleme cu rinichii
alergie la crizanteme sau margarete

Nu aplicați planta direct pe piele. Dacă doriți să folosiți pelinul extern, utilizați o cremă sau un unguent cu pelin.

Distribuie pe: