Varza este un remediu bun de luat în seamă pentru următoarele afecţiuni: vărsat, urticarie, pojar, scarlatină, zona zoster, eczeme, afecţiuni eruptive, erizipel (cangrenos, traumatic), inflamaţii ale capilarelor, vaselor de sânge, ganglionilor limfatici, leziuni, răni, febre, malarie, nevralgii de orice fel, reumatism, coxalgie, diabet şi gută, migrene, astm, guturai, bronşite, inflamaţii oculare.
Varza are şi o influenţă de normalizare a temperaturii corpului. Deşi poate fi greu de crezut, unele boli grave par să aibă drept cauză anumite toxine pe care varza, prin acţiunea ei, le elimină prin piele. Acest proces a fost numit de dr. Blanc „depuraţie cutanată”.
DIFERITE MODURI DE APLICARE
Ameţeală, cefalee, irascibilitate, tensiuni nervoase: se înfăşoară picioarele cu frunze de varză, schimbând compresa dimineaţa şi seara.
Arsuri: compresele cu varză atenuează arsurile, durerea, evită formarea băşicilor şi lasă în urmă cicatrice curate şi mult mai puţin inestetice (faţă, mâini, gât).
Astm: dimineaţa şi seara, pe piept şi porţiunea superioară a abdomenului, se pun comprese din frunze mari.
Cruste pe pielea capului: se îndepărtează părul de pe partea bolnavă, apoi se aplică fâşii de frunze şi se fixează bine cu o căciuliţă. Se înlocuiesc de 2 ori pe zi; dacă secreţia este abundentă, se schimbă mai des, deoarece altfel apar iritaţii. La fiecare schimbare se spală bine capul.
Gută: se pun comprese pe locurile dureroase; dacă sunt atinse degetele, se înfăşoară piciorul sau mâna în fâşii din frunze de varză, se leagă, se învelesc locurile cu vată şi apoi cu o pânză.
Inflamaţii oculare: când sunt intense, se pun comprese ziua şi noaptea, dacă sunt mai uşoare, numai noaptea.
Nevralgii: compresele se aplică pe locurile dureroase.
Pojar: compresele se pun dimineaţa şi seara pe extremităţi, cu frunze de varză uşor încălzite. Concomitent se beau ceaiuri medicinale din tei, viorele sau muşeţel.
Reumatism: se pun comprese pe locurile dureroase.
Înainte de aplicarea frunzelor de varză, se recomandă ca pielea să fie bine spălată, în toate cazurile.
Iată şi reţeta preparării, aşa cum o indică medicii ce experimentează efectul sucului de varză
Căpăţâna proaspătă se curăţă, se spală, se taie şi se toacă cu un cuţit din oţel inoxidabil; apoi se pune într-un vas adânc de porţelan sau gresie ceramică. Varza se presează puţin, se acoperă bine cu un capac, după care se lasă 24 de ore să „transpire” (ca salata de castraveţi) pentru a produce zeamă.
Lichidul rezultat se strecoară printr-o pânză deasă. Nu trebuie adăugată apă şi, bineînţeles, varza nu trebuie fiartă. Zeama se bea de 3 ori pe zi, cel puţin câte 200 ml, cu o jumătate de oră înainte de masă.
