O femeie dintr-un sat se îmbolnăvise foarte rău. Avea nevoie de medicamente ca să se trateze, însă farmacia se afla departe de casa ei. Neavând altă soluție, a trimis-o pe fetița ei, care era de vârstă școlară, în satul vecin.

Ajungând la farmacie, primi o sticluță cu picături de la farmacistul care cunoștea boala femeii.

După câteva minute, acela și-a dat seama că îi dăduse fetei o sticluță cu otravă în locul medicamentului pentru inimă, căci era bătrân și nu mai vedea limpede.

Încât nu mai putea să o ajungă din urmă pe fetiță, farmacistul a căzut în genunchi și a început a se ruga cu lacrimi, cerând doar un lucru: ca Dumnezeu să facă o minune și să o împiedice pe fată să ajungă acasă.

Cerința lui fiind dreaptă și puternică, Dumnezeu a ascultat strigătul lui. Pe când încă se afla în rugăciune, fetița intră în farmacie plângând:

– „Domnule, alergând, am căzut și am spart sticluța. Iertați-mă, dar dați-mi altă sticluță. Altfel, mama va muri!”

Vederea acestei minuni îl emoționă atât de mult pe bătrân, încât începu a plânge cu lacrimi, mulțumind lui Dumnezeu că a împlinit cererea lui și a păzit-o pe femeia bolnavă de o moarte ca aceasta.