La mai bine de cinci ani de la debutul pandemiei, cercetările privind efectele pe termen lung ale infecției cu SARS-CoV-2 continuă să aducă informații noi. Un studiu publicat la finalul lunii iulie 2025 de o echipă a Institutului Pasteur propune o perspectivă diferită asupra modului în care virusul poate influența funcționarea sistemului nervos, cel puțin în modele experimentale.
Lucrarea, realizată pe animale de laborator, sugerează că virusul poate rămâne detectabil în anumite regiuni ale creierului mult timp după faza acută a bolii, fiind asociat cu modificări comportamentale și moleculare care amintesc de simptomele raportate de unii pacienți cu sindrom post-COVID.
Ce arată experimentul realizat pe animale
Cercetătorii au folosit un model experimental pe hamsteri pentru a analiza prezența SARS-CoV-2 în creier după vindecarea aparentă a infecției. Rezultatele indică faptul că fragmente virale au putut fi detectate în trunchiul cerebral chiar și la câteva săptămâni după episodul acut.
Această persistență a fost asociată cu schimbări de comportament observate la animale, precum dificultăți de memorie, semne de anxietate și modificări ale reacțiilor emoționale. Analizele moleculare au evidențiat, de asemenea, alterări ale expresiei unor gene implicate în metabolismul neuronal și în funcționarea sinapselor.
Autorii subliniază că trunchiul cerebral este o zonă-cheie pentru reglarea unor funcții esențiale, iar modificările observate aici pot avea efecte complexe asupra activității sistemului nervos.
Dereglări ale circuitelor dopaminergice
Un element central al studiului îl reprezintă modificările observate la nivelul căilor dopaminergice. Dopamina este un neurotransmițător implicat în reglarea dispoziției, a motivației și a memoriei, iar dereglările acestui sistem sunt întâlnite în diverse afecțiuni neurologice.
Cercetătorii au constatat indicii ale unei perturbări a producției și funcționării dopaminei în urma infecției, ceea ce ar putea contribui la explicarea unor simptome persistente raportate de persoane care au trecut prin COVID-19. Totuși, autorii precizează că aceste concluzii se bazează pe modele animale și nu pot fi extrapolate direct la oameni fără studii suplimentare.
Date din imagistica cerebrală la oameni
În paralel cu aceste experimente, o analiză independentă realizată pe date din UK Biobank a evaluat imagini cerebrale ale unor persoane scanate înainte și după perioada pandemică. Folosind un algoritm de inteligență artificială antrenat pe mii de participanți, cercetătorii au observat o diferență medie echivalentă cu aproximativ câteva luni de „îmbătrânire cerebrală” la persoanele evaluate după debutul pandemiei.
Efectul a fost identificat inclusiv la persoane care nu raportaseră o infecție confirmată, sugerând că factori precum stresul prelungit, izolarea socială sau schimbările de stil de viață pot influența structura și funcționarea creierului. Scăderi măsurabile ale performanței cognitive au fost observate mai ales la cei care trecuseră prin boală.
O imagine mai complexă a impactului pandemiei
Împreună, aceste rezultate conturează o perspectivă mai nuanțată asupra efectelor pandemiei asupra sănătății neurologice. Pe de o parte, există indicii experimentale privind interacțiuni directe între virus și sistemul nervos, iar pe de altă parte apar efecte indirecte, legate de contextul social și psihologic al perioadei pandemice.
Cercetătorii atrag atenția asupra mecanismelor biologice implicate, precum inflamația, reglajul energetic neuronal și funcționarea sinapselor, și subliniază necesitatea unor studii pe termen lung pentru a înțelege dacă aceste modificări sunt reversibile.
Ce urmează în cercetare
Echipa care a realizat studiul experimental lucrează deja la experimente suplimentare pentru a evalua impactul infecției asupra neuronilor dopaminergici și pentru a identifica posibile ținte moleculare care ar putea fi investigate în viitor. În paralel, analizele pe date umane vor continua, pe măsură ce devin disponibile noi seturi de imagistică și date clinice.
Autorii subliniază că rezultatele actuale nu oferă concluzii definitive, dar contribuie la o mai bună înțelegere a modului în care infecția cu SARS-CoV-2 și contextul pandemiei pot influența sănătatea creierului pe termen mediu și lung.
