Sărbătoare 12 aprilie 2025: Iată ce nu ai voie să faci în Sâmbăta lui Lazăr! Tradiții si obiceiurii.
Cu o zi înaintea Floriilor, pe 12 aprilie, creștinii ortodocși prăznuiesc Sâmbăta lui Lazăr, ultima zi în care se fac pomeni în Postul Paștelui.
Sâmbăta lui Lazăr are o însemnătate aparte pentru credincioși. Este ziua în care Iisus Hristos l-a înviat din morți pe Lazăr. Potrivit rânduilelilor bisericești, la fiecare pomenire a celor adormiți, Lazăr este chemat să se roage pentru ei: „. ..pentru rugăciunile Sfântului și Dreptului Lazăr cel înviat a patra zi din morți…”
Totodată, învierea lui Lazăr înseamnă biruința vieții asupra morții, iar pentru credincioși este invitația sau chemarea de a ieși din moarte și de a intra în Viață prin Hristos, Domnul Vieții. De asemenea, Învierea lui Lazăr întărește credința oamenilor în Învierea de Apoi.
Sâmbăta lui Lazăr este cunoscută și sub numele de „Moşii de Florii” sau „Sâmbăta Morţilor” iar în toate bisericile din ţară se săvârșesc slujbe de pomenire a celor adormiţi.
Ce nu este bine să faci în Sâmbăta lui Lazăr?
În Sâmbăta lui Lazăr, dinaintea Floriilor, la sate, femeile nu torc deloc. Pentru ca nu cumva morții, care așteaptă la poarta Raiului, să revină pe pământ.
Potrivit tradiției creștine, în Sâmbăta lui Lazăr, nu se spală, nu se coace și credincioșii încearcă să trăiască în cumpătare.
Se mai spune că această zi este una dedicată iertării, așadar este bine să îi ierți pe cei care ți-au greșit și să nu te superi sau să te cerți cu nimeni.
În Sâmbăta lui Lazăr, se merge ”cu Lăzărelul”, la colindat, și se spune un anumit cântec dedicat lui ”Lăzărel”, obicei care încă se mai păstrează la sate.
Tot în această zi este important ca hainele să fie scoase la aerisit. Fetele pun sub un păr altoit o oglindă şi cămaşa pe care o vor îmbrăca a doua zi, așa încât, la răsărit, soarele să încarce obiectele cu magia lui. Se spune că fetele vor fi mai frumoase și mai atrăgătoare în ochii băieților.
În Sâmbăta lui Lazăr se coc și se împart ”plăcintele lui Lazăr”. De asemenea, în Sâmbăta Floriilor copiii colindă pe la vecini şi la prieteni cu crenguţe de salcie sfinţite la biserică de preotul satului. În colindul lor se regăsesc urări de bine şi de sănătate.
Cântecele copiilor povestesc din generaţie în generaţie despre Iisus, Cel care a fost primit cu slavă şi cu ramuri de măslin şi de finic în Ierusalim de mulţimile care, peste o săptămână, l-au răstignit.
Astfel, colindătorii sunt primiţi de gazde cu multă bucurie. În cinstea lor, gazdele îşi împodobesc casa cu salcie sfinţită, îşi exprimă optimismul, speră şi spun cu credinţă: „Vă aşteptăm şi la anul!”.
Bătrânii respectă tradiţia și în zilele noastre şi colindătorii sunt răsplătiţi cu ouă albe, nefierte, pentru a fi vopsite de Sfântul Paşte.
