În popor se crede că de Sfântul Nicolae începe în adevăratul sens al cuvântului iarna…
În această zi Moșul își scurtură barbă sură și începe să ningă. Iar dacă nu ninge înseamnă că Sfântul Nicolae a întinerit.
În zona rurală, în ziua de Sfântul Nicolae, feciorii se organizează în cete, își aleg gazda în casa căreia încep repetițiile pentru colinda de Crăciun.
În fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii știu că trebuie să aibă ghetuțlele sau cizmulițele curate, deoarece Moș Nicolae va veni pe la ei să le aducă daruri.
Copiii neascultători primesc o nuielușă, menită să îi atenționeze și să le aducă aminte că trebuie să asculte de părinții și bunicii lor. Pentru Moș Nicolae este suficient să se uite prin ferestre pentru a-și da seamă dacă un copil a fost cuminte sau rău.
Conform tradiției populare, în nopțile sfințite de sărbători, când cerurile se deschid și pentru noi, muritorii de rând, se spune că preț de o secundă Sfântul Nicolae poate fi văzut stand în dreapta Domnului.
La nemți, tradiția sărbătoririi lui Moș Nicolae a apărut prin îmbinarea imaginii creștine a Sfântului cu o figură păgână. Acesta este văzut de către germani asemeni unui bătrân, cu un sac în spate și o nuielușă în mână.
Pe lângă ghetuțele pe care copiii și le pregătesc minuțios pentru venirea Moșului, aceștia scriu în ajun o scrisoare în care apar toate dorințele lor, dar și câțiva morcovi pentru caii moșului.
Mai mult, Sfântul Nicolae are mereu cu el o carte în care sunt trecute toate faptele copiilor, fie ele bune sau rele. Iar dacă cei mici nu au fost cuminți, ei primesc nuielușe, cartofi sau cărbuni. În unele părți ale Germaniei, copiii se îmbraca în Moș Nicolae și colindă toate casele vecine, în timp ce gazdele le oferă dulciuri.
“Mi-aş dori foarte mult ca părinţii să poată transmite copiilor, odată cu darul Moşului Nicolae şi lecţia morală pe care acesta ne-o transmite. Actul dăruirii este doar efectul însuşirii temeinice a virtuţii milosteniei, pornită din iubirea de aproape.
Darul nu trebuie să fie unul exclusivist şi egoist, acaparat de interese şi mercantilism, ci trebuie să devină expresia libertăţii practicate în comuniune. Altfel spus, dăruirea este doar prima treaptă a bucuriei sociale de a trăi împreună. Prin darul făcut nu urmărim satisfacerea unor plăceri de moment ale copilului, căci vom hrăni robia plăcerilor, ci încercăm o lecţie de viaţă: Dăruind, vei dobândi”, spune părintele Tănăsescu.
