Moartea unuia dintre soți poate lăsa în urmă nu doar durere, ci și o întrebare care provoacă numeroase conflicte în familii: ce se întâmplă cu locuința și cât primește fiecare moștenitor?
Situația pare simplă atunci când casa este trecută pe numele soțului decedat. Mulți presupun fie că locuința îi rămâne automat soției, fie că aceasta se împarte în mod egal între soție și copii.
În realitate, lucrurile nu funcționează întotdeauna așa.
Dacă soțul decedat lasă în urmă soția și copii, Codul civil stabilește o regulă clară pentru moștenirea legală: soțului supraviețuitor îi revine un sfert din moștenire, iar descendenților le revin împreună celelalte trei sferturi.
Dar înainte să aplicăm aceste procente trebuie lămurit un detaliu esențial: ce parte din casă aparținea efectiv persoanei decedate?
Casa era pe numele soțului. O moștenește integral soția?
Nu automat.
Faptul că într-un act apare numele unuia dintre soți nu este singurul element care stabilește ce intră efectiv în masa succesorală.
Trebuie analizat, între altele, când și în ce condiții a fost dobândită locuința, care era regimul matrimonial al soților și dacă imobilul era bun propriu sau bun comun.
Abia după stabilirea drepturilor patrimoniale ale soților poate fi determinată partea care aparținea defunctului și care intră în moștenire.
De aceea, două familii în care „casa era pe numele soțului” pot ajunge la calcule complet diferite.
Dacă întreaga casă era bunul propriu al soțului
Să luăm mai întâi situația cea mai simplă.
Presupunem că întreaga locuință îi aparținea exclusiv soțului decedat și că nu există testament sau alte împrejurări care să schimbe calculul moștenirii legale.
Bărbatul lasă în urmă soția și doi copii.
Codul civil stabilește că, atunci când soțul supraviețuitor vine la moștenire împreună cu descendenții defunctului, soțul primește 1/4 din moștenire.
Copiii primesc împreună 3/4.
Iar partea copiilor se împarte în mod egal între aceștia atunci când moștenesc în nume propriu.
În exemplul nostru:
soția primește 25% din casă, iar cei doi copii împart restul de 75%, ceea ce înseamnă 37,5% pentru fiecare copil.
Așadar, casa nu se împarte în trei părți egale.
Dacă există un singur copil
Regula privind cota soției nu se schimbă.
Soția primește 1/4, iar copilul primește 3/4 din moștenire.
Numărul copiilor influențează modul în care se împart cele trei sferturi rezervate descendenților, nu cota de un sfert a soțului supraviețuitor.
Prin urmare, dacă există un singur copil, acesta poate ajunge să moștenească o cotă mai mare decât soția din bunul care aparținea integral părintelui decedat.
Este un lucru pe care multe familii nu îl cunosc.
Dacă sunt trei copii
Principiul rămâne același.
Soția primește 25% din moștenire, iar cei trei copii împart în mod egal celelalte 75%, dacă vin la moștenire în nume propriu.
Într-un asemenea exemplu, fiecare copil ar primi câte 25%.
Cu patru copii, cele trei sferturi destinate descendenților se împart între cei patru.
Codul civil precizează expres că descendenții culeg împreună trei sferturi din moștenire atunci când vin în concurs cu soțul supraviețuitor.
Dar dacă locuința era bun comun al soților?
Aici calculele pot arăta foarte diferit.
Și este unul dintre motivele pentru care afirmația „casa era pe numele lui, deci se moștenește toată” poate conduce la concluzii greșite.
Dacă există o parte care îi aparține deja soției în urma lichidării regimului matrimonial, acea parte nu este o moștenire primită de la soț.
Este dreptul ei propriu.
Numai partea care îi aparținea soțului decedat intră în masa succesorală și este apoi împărțită între moștenitori.
Să presupunem, doar ca exemplu simplificat, că în urma lichidării regimului matrimonial se stabilește că soția deține deja jumătate din locuință, iar jumătatea cealaltă îi aparținea soțului decedat.
Moștenirea nu va fi calculată asupra întregii case, ci asupra jumătății care aparținea defunctului.
Exemplul care schimbă complet procentele finale
Avem o casă în care, în exemplul nostru, soției îi aparține deja 50%, iar 50% reprezintă partea soțului decedat.
Soțul lasă în urmă soția și doi copii.
Din jumătatea soțului, soția moștenește 1/4.
Un sfert din 50% înseamnă 12,5% din întreaga casă.
Soția avea deja 50%, iar prin moștenire mai primește 12,5%.
În final, în acest exemplu, ea ar ajunge la 62,5% din locuință.
Cei doi copii împart cele trei sferturi rămase din jumătatea tatălui, adică 37,5% din întreaga casă.
Fiecare ar primi 18,75%.
Observăm astfel diferența uriașă dintre cele două situații.
Dacă întreaga casă era bunul propriu al soțului, în exemplul cu doi copii soția ar primi 25%.
Dacă soția avea deja jumătate dintr-un bun comun și doar jumătatea soțului intra la succesiune, în exemplul simplificat ea ar ajunge la 62,5% din întreaga proprietate.
Copiii dintr-o altă căsătorie au drepturi?
Un alt subiect care provoacă frecvent dispute apare atunci când persoana decedată are copii dintr-o relație sau căsătorie anterioară.
Din perspectiva moștenirii legale, Codul civil definește descendenții ca fiind copiii defunctului și urmașii lor în linie dreaptă.
Așadar, faptul că un copil nu este copilul actualei soții nu îl exclude din moștenirea părintelui său.
Într-o familie recompusă, calculele trebuie făcute cu atât mai atent.
Soția supraviețuitoare vine la moștenire cu descendenții persoanei decedate, iar cotele se stabilesc conform regulilor succesorale.
Poate soția să rămână în casă după moartea soțului?
Există și un drept foarte important pe care multe persoane nu îl cunosc.
Codul civil prevede, în anumite condiții, dreptul de abitație al soțului supraviețuitor asupra casei în care acesta a locuit până la deschiderea moștenirii, dacă locuința face parte din bunurile moștenirii și soțul supraviețuitor nu are un alt drept real de folosință asupra unei alte locuințe corespunzătoare nevoilor sale.
Acest drept este gratuit.
Legea prevede însă reguli și limite specifice. Dreptul se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la deschiderea moștenirii, și poate înceta mai devreme dacă soțul supraviețuitor se recăsătorește.
Prin urmare, faptul că există și copii moștenitori nu înseamnă automat că soția trebuie să părăsească imediat locuința.
Pot copiii să ceară partea lor din casă?
După succesiune, moștenitorii pot deveni coproprietari ai imobilului, fiecare potrivit cotei sale.
De aici apar deseori problemele practice.
Unul vrea să păstreze casa, altul vrea bani, iar altul dorește vânzarea proprietății.
Stabilirea cotelor succesorale și împărțirea efectivă a bunului sunt însă două lucruri diferite.
Faptul că un copil moștenește, de exemplu, o anumită cotă nu înseamnă că primește automat o cameră anume din casă.
El dobândește o cotă din dreptul de proprietate.
Ulterior, coproprietarii pot ajunge la o înțelegere sau poate deveni necesar partajul.
Dacă există testament, calculele pot fi diferite
Exemplele de mai sus privesc moștenirea legală, în forma simplificată în care nu există un testament sau alte elemente care să modifice situația.
Dacă persoana decedată a lăsat testament, dacă au existat donații ori alte acte juridice, analiza poate deveni mai complicată.
Soțul supraviețuitor și descendenții sunt, de asemenea, moștenitori rezervatari, astfel încât libertatea de a dispune prin testament nu este nelimitată.
De aceea, într-un caz concret, nu este suficient să se aplice mecanic procentele fără să fie văzute actele.
Documentul casei poate schimba întregul calcul
Primul lucru care trebuie stabilit după deces nu este doar cine sunt moștenitorii.
Trebuie clarificată și situația juridică a locuinței.
Când a fost cumpărată? Cum a fost dobândită? Era bun propriu? Era bun comun? Există donații sau testament? Câți copii există? Sunt toți copiii persoanei decedate?
Răspunsurile la aceste întrebări pot modifica substanțial rezultatul.
De aceea, simpla formulare „casa era pe numele soțului” nu spune singură cât va primi soția.
Regula esențială rămâne însă foarte importantă pentru familiile în care se aplică moștenirea legală: atunci când soțul supraviețuitor vine la succesiune împreună cu copiii persoanei decedate, soțului îi revine un sfert din masa succesorală, iar descendenților, împreună, trei sferturi.
Iar înainte de împărțirea acestor cote trebuie stabilit ce aparținea efectiv persoanei decedate și, implicit, ce intră în moștenire.
Pentru multe familii, tocmai acest detaliu face diferența dintre ceea ce credeau că vor primi și ceea ce le revine în realitate.
