Înălțarea Domnului este una dintre cele mai importante sărbători creștine din an și este prăznuită la 40 de zile după Paște, întotdeauna într-o zi de joi. În credința ortodoxă, aceasta marchează momentul în care Iisus Hristos S-a înălțat la cer în fața apostolilor, după Înviere.
În multe zone din România, această zi este respectată cu sfințenie. Bătrânii spun că anumite obiceiuri nu trebuie încălcate, pentru că pot aduce necazuri, lipsuri sau supărări în familie. De-a lungul timpului, oamenii au transmis din generație în generație tradiții pe care mulți le respectă și astăzi.
Nu se dă sare din casă
Una dintre cele mai cunoscute tradiții spune că în ziua de Înălțare nu este bine să dai sare din casă.
Se crede că:
- se pierde sporul gospodăriei;
- apar certuri între membrii familiei;
- casa poate rămâne fără belșug.
În trecut, gospodinele evitau să împrumute orice lucru important în această zi, mai ales sare, pâine sau foc. Oamenii considerau că toate acestea sunt simboluri ale bunăstării și nu trebuie să părăsească gospodăria într-o zi atât de importantă.
Nu se spală și nu se fac treburi grele
În multe sate românești există credința că de Înălțare:
- nu se spală haine;
- nu se coase;
- nu se face curățenie grea;
- nu se lucrează la câmp.
Ziua este dedicată liniștii, rugăciunii și mersului la biserică. Bătrânii spuneau că cei care muncesc în această zi riscă să aibă necazuri sau să le meargă greu tot anul.
Femeile evitau chiar și activitățile casnice obositoare, considerând că este păcat să transformi o mare sărbătoare într-o zi obișnuită de muncă.
Se vopsesc ouă roșii și se face pască
Puțini știu că și de Înălțare se păstrează tradiția ouălor roșii.
În multe zone ale țării:
- se vopsesc ouă;
- se pregătește pască;
- oamenii merg la biserică cu coșuri pentru sfințire.
Salutul tradițional din această perioadă este:
- „Hristos S-a Înălțat!”
iar răspunsul: - „Adevărat S-a Înălțat!”
Se spune că acest salut trebuie folosit până la Rusalii.
Se pomenesc eroii și cei plecați din familie
Ziua Înălțării este și Ziua Eroilor. În toate bisericile din România se fac slujbe speciale pentru soldații și eroii căzuți în războaie.
Totodată, multe familii merg la cimitir pentru a aprinde lumânări și pentru a pomeni rudele trecute în neființă.
În unele zone, oamenii împodobesc:
- mormintele;
- porțile;
- ferestrele;
- casele
cu ramuri verzi de paltin, nuc sau leuștean.
Aceste plante sunt considerate protectoare și aducătoare de sănătate.
Se împart bucate pentru sufletele celor adormiți
Una dintre cele mai vechi tradiții spune că femeile care au persoane decedate în familie trebuie să împartă:
- lapte dulce cu păsat;
- ceapă verde;
- azime calde;
- colaci;
- fructe.
Oamenii credeau că sufletele celor plecați au nevoie simbolic de hrană în drumul lor spre cer.
În multe sate, aceste pomeni sunt oferite vecinilor, copiilor sau persoanelor sărace, pentru liniștea sufletelor celor adormiți.
De ce se poartă frunze de nuc la brâu
O altă tradiție veche spune că oamenii se încing cu frunze de nuc pentru a fi feriți de dureri de spate și boli.
Obiceiul vine din credința că, atunci când Hristos S-a înălțat la cer, apostolii aveau ramuri de nuc în mâini.
În unele regiuni, oamenii pun frunze și la porți sau la ferestre pentru protecția casei.
Ce spun bătrânii despre vremea din ziua de Înălțare
Există și multe superstiții legate de vreme.
Se spune că:
- dacă plouă de Înălțare, anul va fi bogat;
- dacă este senin, vara va fi călduroasă și roditoare;
- dacă bate vântul puternic, vremea se va schimba des în lunile următoare.
În trecut, oamenii urmăreau cu atenție semnele naturii în această zi pentru a afla cum va fi recolta.
O zi a liniștii și a împăcării
În multe familii, Înălțarea era considerată o zi în care:
- nu trebuia să te cerți;
- nu trebuia să vorbești urât;
- nu trebuia să porți ranchiună.
Bătrânii spuneau că tot ceea ce faci în această zi se întoarce asupra ta mai târziu.
Din acest motiv, oamenii încercau să fie mai liniștiți, să se împace cu cei din jur și să petreacă timpul alături de familie.
Chiar dacă multe dintre aceste tradiții par uitate astăzi, ele continuă să fie respectate în numeroase zone ale țării și reprezintă o parte importantă din obiceiurile românești păstrate din generație în generație.
