Au muncit o viață întreagă, și-au crescut copiii cu sacrificii și au făcut tot posibilul să nu le lipsească nimic. Dar, ajunși la bătrânețe, unii părinți se trezesc singuri, cu pensii mici, probleme de sănătate și fără sprijin din partea celor pe care i-au crescut. Puțini români știu că legea prevede o obligație de întreținere între părinți și copii, iar în anumite situații, copiii adulți pot fi obligați de instanță să contribuie financiar la întreținerea părinților.
În România, obligația de întreținere nu funcționează doar de la părinți către copii. Codul civil stabilește că aceasta poate exista și în sens invers, atunci când un părinte ajunge într-o situație dificilă și nu mai are posibilitatea să își asigure singur cele necesare traiului.
Există însă o diferență importantă între obligația morală de a avea grijă de părinți și obligația juridică de a le oferi întreținere. Legea nu poate obliga un copil adult să își sune sau să își viziteze părinții în fiecare săptămână, dar poate interveni atunci când aceștia se află în stare de nevoie.
Ce spune legea despre copiii care nu își ajută părinții la bătrânețe
Potrivit articolului 516 din Codul civil, obligația de întreținere există între rudele în linie dreaptă, categorie din care fac parte și părinții și copiii.
În copilărie, părinții sunt cei care au responsabilitatea de a asigura creșterea, educația și întreținerea copiilor. Mai târziu, dacă părinții ajung într-o situație în care nu se mai pot întreține, copiii adulți pot avea obligația legală de a le acorda sprijin.
Această obligație nu apare însă automat doar pentru că mama sau tatăl a împlinit 65, 70 ori 80 de ani.
Un părinte care dispune de venituri și bunuri suficiente pentru a-și acoperi nevoile nu poate solicita întreținere numai pentru că este în vârstă sau pentru că nu mai are o relație apropiată cu fiul ori fiica sa.
Pentru a beneficia de protecția legii, trebuie îndeplinite anumite condiții.
Când poți obliga copilul să îți plătească o pensie de întreținere
Articolul 524 din Codul civil stabilește că are drept la întreținere persoana care se află în stare de nevoie și nu se poate întreține din munca sau din bunurile sale.
Prin urmare, un părinte poate solicita sprijin financiar de la copiii săi atunci când nu dispune de resurse suficiente și îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Judecătorul poate analiza mai multe aspecte:
Pensia și celelalte venituri ale părintelui.
Bunurile de care acesta dispune și posibilitatea de a le folosi pentru întreținere.
Problemele de sănătate care îi afectează capacitatea de muncă.
Cheltuielile necesare pentru hrană, locuință, medicamente și îngrijire.
Veniturile, bunurile și obligațiile familiale ale copilului de la care se solicită întreținerea.
De exemplu, o mamă în vârstă care are o pensie foarte mică, cheltuieli importante pentru tratament și nu se mai poate întreține din resursele proprii poate solicita sprijin de la copiii săi.
Instanța va analiza dovezile și va decide dacă există dreptul la întreținere și care este cuantumul potrivit.
Important: O pensie mică nu garantează automat câștigarea procesului. Contează situația concretă a părintelui și posibilitățile materiale ale celui de la care se cere ajutor.
Copiii pot fi obligați să plătească lunar o sumă de bani
Dacă sunt îndeplinite condițiile legale, instanța poate stabili plata unei pensii de întreținere în favoarea părintelui.
Potrivit articolului 529 din Codul civil, întreținerea se stabilește în raport cu nevoile celui care o solicită și cu mijloacele persoanei obligate să o ofere.
Nu există o sumă fixă pe care fiecare copil trebuie să o plătească părinților săi.
De asemenea, procentele cunoscute pentru pensia de întreținere datorată copiilor minori nu se aplică automat în același mod în cazul părinților care solicită întreținere de la copiii adulți.
Instanța poate lua în calcul salariul copilului, alte venituri, bunurile deținute, persoanele aflate deja în întreținerea sa și situația familiei.
Legea prevede și posibilitatea ca întreținerea să fie oferită în natură, prin asigurarea celor necesare traiului. Dacă această obligație nu este îndeplinită de bunăvoie, instanța poate dispune plata unei pensii în bani.
Ce se întâmplă dacă ai mai mulți copii și niciunul nu te ajută
O situație dificilă apare atunci când un părinte are doi, trei sau mai mulți copii, dar niciunul nu dorește să contribuie la cheltuielile sale.
Articolul 521 din Codul civil prevede că, atunci când mai multe persoane datorează întreținere aceleiași persoane, fiecare contribuie proporțional cu mijloacele de care dispune.
Așadar, dacă un tată are trei copii, nu înseamnă că fiecare trebuie să plătească obligatoriu aceeași sumă.
Un copil care are venituri mai mari poate fi obligat la o contribuție diferită de cea a unui frate care câștigă puțin și are propriile obligații de întreținere.
În condițiile prevăzute de lege, atunci când există urgență, părintele poate introduce acțiunea împotriva unuia dintre copiii săi. Cel care a suportat întreținerea poate solicita ulterior celorlalți obligați partea care le revine.
Scopul legii este ca nevoile persoanei îndreptățite să fie acoperite, ținând cont de posibilitățile reale ale membrilor familiei.
Poți să îți dai copilul în judecată dacă nu te ajută?
Da. Dacă părintele se află în stare de nevoie, iar copilul nu contribuie la întreținere, poate solicita instanței stabilirea acestei obligații.
Pentru susținerea cererii pot fi utile documentele de identitate, certificatul de naștere al copilului pentru dovedirea legăturii de rudenie, cupoanele de pensie, documentele medicale și dovezile privind cheltuielile necesare traiului.
Pot fi prezentate și alte înscrisuri care arată situația financiară și starea de nevoie.
Potrivit articolului 528 din Codul civil, starea de nevoie și posibilitățile materiale ale persoanei obligate la întreținere pot fi dovedite prin orice mijloc de probă admis de lege.
În mod obișnuit, pensia de întreținere se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată, cu excepțiile prevăzute de lege.
Ce se întâmplă dacă fiul sau fiica spune că nu are bani
Faptul că un copil declară că nu are bani nu înseamnă automat că este scutit de obligația de întreținere.
Articolul 527 din Codul civil prevede că poate fi obligată la întreținere persoana care are mijloacele necesare sau posibilitatea de a le dobândi.
Judecătorul poate analiza nu doar veniturile actuale, ci și bunurile și capacitatea reală de a obține venituri.
Totodată, trebuie luate în considerare obligațiile pe care copilul le are față de propria familie.
Legea nu urmărește să stabilească o plată imposibil de suportat, ci să găsească un echilibru între nevoile părintelui și posibilitățile materiale ale copilului.
Copiii sunt obligați prin lege să își viziteze părinții?
Aceasta este una dintre cele mai importante diferențe pe care trebuie să le cunoască persoanele vârstnice.
Un părinte își dorește, în mod firesc, să fie vizitat, sunat și întrebat dacă are nevoie de ceva. Singurătatea poate deveni apăsătoare, mai ales atunci când sănătatea se deteriorează.
Însă Codul civil nu stabilește o obligație generală prin care un copil adult să poată fi constrâns de instanță să își viziteze părintele săptămânal sau lunar.
Simplul fapt că fiul sau fiica nu vine în vizită nu este suficient pentru a obține o pensie de întreținere.
Dacă însă părintele nu se poate întreține singur și sunt îndeplinite condițiile legale, poate exista obligația de sprijin material.
Respectul și afecțiunea nu pot fi impuse printr-o hotărâre judecătorească. Întreținerea materială, în schimb, poate fi cerută în condițiile legii.
Poate copilul să refuze întreținerea dacă părintele l-a abandonat în copilărie?
Legea prevede și situații în care o persoană nu poate pretinde întreținere.
Articolul 526 din Codul civil stabilește că nu poate cere întreținere persoana care s-a făcut vinovată față de cel obligat la întreținere de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri.
Astfel, dacă un părinte a săvârșit fapte grave împotriva copilului său, instanța poate analiza dacă este aplicabilă această excepție.
Nu orice ceartă, neînțelegere sau perioadă în care familia nu a comunicat justifică însă refuzul întreținerii.
Contează gravitatea faptelor și probele care pot fi prezentate.
Ce se întâmplă dacă părintele și-a trecut casa pe numele copilului
Mulți părinți aleg să își transmită locuința copiilor, sperând că aceștia îi vor îngriji la bătrânețe.
În asemenea situații, este esențial să se verifice ce contract a fost semnat.
Dacă există un contract de întreținere, persoana care a primit bunul poate avea obligații contractuale specifice. Dacă acestea nu sunt respectate, legea poate permite anumite remedii, inclusiv desființarea contractului în condițiile aplicabile.
Dacă locuința a fost transmisă prin donație, regulile sunt diferite, iar o eventuală revocare depinde de îndeplinirea condițiilor legale.
Simplul fapt că un părinte a trecut casa pe numele copilului nu înseamnă automat că acesta și-a asumat contractual obligația de a-l îngriji toată viața.
De aceea, înainte de semnarea unor asemenea acte, este important ca părintele să înțeleagă exact drepturile pe care le păstrează și obligațiile asumate de cealaltă parte.
Ce faci dacă ai rămas singur și nu ai bani pentru medicamente sau hrană
Persoanele vârstnice care se confruntă cu dificultăți financiare pot solicita sprijin și din partea serviciului public de asistență socială din cadrul primăriei.
În funcție de situație și de condițiile legale, pot exista servicii de îngrijire la domiciliu, ajutoare sociale sau alte măsuri de protecție.
Pentru persoanele care nu se mai pot deplasa ori nu își pot gestiona singure nevoile zilnice, o evaluare socială poate reprezenta un prim pas important.
Aceste forme de sprijin nu înlocuiesc automat obligația de întreținere care poate reveni membrilor familiei.
Bătrânețea poate deveni foarte grea atunci când sănătatea se șubrezește, pensia nu ajunge, iar copiii nu mai sunt aproape. Legea oferă însă o posibilitate de protecție pentru părinții aflați în stare de nevoie.
Un copil adult poate fi obligat de instanță să contribuie la întreținerea părintelui său, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul civil.
Nu este suficient ca părintele să fie în vârstă sau să nu fie vizitat. Trebuie dovedită starea de nevoie, iar instanța trebuie să țină cont și de posibilitățile materiale ale copilului.
Afecțiunea nu poate fi impusă prin lege, dar sprijinul necesar traiului poate deveni, în anumite condiții, o obligație juridică.
