Tatăl meu avea 58 de ani și era văduv de doisprezece ani. După moartea mamei, nu mai vrusese să audă despre o altă relație.
Mama fusese marea lui iubire. Aproape treizeci de ani fuseseră împreună, iar după ce a pierdut-o, tata părea convins că acea parte din viața lui se încheiase.
Eu eram cea care încerca, din când în când, să-l fac să se răzgândească.
— Tată, ai 58 de ani. Nu trebuie să rămâi singur toată viața.
— Nu sunt singur. Vă am pe voi.
Știam însă că înțelegea ce voiam să spun.
Apoi, într-o duminică, m-a sunat.
— Cred că o să încerc.
— Să faci ce?
— Să cunosc pe cineva.
M-am bucurat enorm.
Nu aveam de unde să știu că, numai câteva luni mai târziu, aveam să mă întreb dacă există o latură a propriului meu tată despre care eu nu știam nimic.
Prima întâlnire a mers perfect. A doua n-a mai existat
L-am ajutat să-și facă un profil pe o aplicație de întâlniri.
Prima femeie pe care a cunoscut-o părea perfectă pentru el. Au petrecut o seară frumoasă împreună, iar când s-a întors acasă, tata era mai vesel decât îl văzusem de mult.
Stabiliseră chiar să se revadă.
Numai că a doua zi femeia nu i-a mai răspuns.
Am pus totul pe seama ghinionului.
Apoi a apărut a doua femeie.
Aceeași poveste.
Întâlnire reușită. Conversație plăcută. Promisiunea că se vor revedea.
A doua zi: tăcere.
A urmat a treia. Apoi a patra. A cincea.
Și de fiecare dată se întâmpla același lucru.
După a șasea femeie, ceva nu se mai lega
Într-o seară l-am găsit pe tata în bucătărie, cu telefonul în față.
Știam deja ce se întâmplase.
— Nici ea nu mai răspunde?
A dat din cap.
— Nu.
Am început să-l întreb despre întâlnire. Ce spusese? Cât băuse? Se certaseră? Făcuse vreo glumă nepotrivită?
Tata devenea tot mai nedumerit.
— N-am făcut nimic. Am vorbit, am râs, am mâncat. Mi-a spus chiar că s-a simțit bine.
Apoi a rostit ceva care m-a lovit.
— Poate că problema sunt eu.
Șase femei nu mai puteau părea o simplă coincidență.
Pentru prima dată m-am întrebat dacă tata făcea ceva la întâlnirile acelea și nu-mi spunea.
Îl cunoșteam ca tată.
Dar îl cunoșteam oare ca bărbat aflat la o întâlnire?
Trebuia să aflu.
I-am făcut o propunere nebunească celei mai bune prietene
Prietena mea, Raluca, era singură de aproape un an și îl cunoștea pe tata de multă vreme.
Am chemat-o la o cafea.
— Vreau să te rog ceva foarte ciudat.
— Sună promițător…
— Vreau să ieși cu tata.
A rămas cu ceașca în mână.
— Cu tatăl tău?!
I-am explicat tot.
Nu voiam o relație între ei. Voiam doar ca cineva în care aveam încredere să observe ce se întâmpla.
După multe proteste și câteva glume pe seama mea, Raluca a acceptat.
O singură întâlnire.
În seara aceea m-a sunat
Aproape de ora 11, telefonul meu a sunat.
Era Raluca.
Am răspuns imediat.
— Ei?
— Andreea… tatăl tău este minunat.
Mi-a spus că fusese politicos, atent și amuzant. Vorbise frumos despre mama. Nu făcuse nimic nepotrivit și nu existase niciun moment stânjenitor.
— Ești sigură?
— Absolut.
M-am liniștit.
Poate că celelalte femei pur și simplu nu fuseseră interesate.
Am închis telefonul convinsă că misterul se terminase.
De fapt, abia începea.
A doua zi, Raluca nu mai voia să vorbească cu mine
Dimineața i-am trimis un mesaj.
Nimic.
Am sunat-o.
Nu mi-a răspuns.
Spre seară, telefonul a vibrat.
Mesajul ei avea doar câteva cuvinte:
„Nu mă mai contacta. Te rog.”
Am rămas cu ochii în ecran.
Nu înțelegeam nimic.
Cu numai câteva ore înainte îmi spusese că tata era minunat.
Ce se întâmplase peste noapte?
M-am dus până la apartamentul ei. Mașina era acolo, lumina era aprinsă, dar Raluca nu mi-a deschis.
În noaptea aceea aproape că n-am dormit.
Când ne-am întâlnit, n-a vrut să-mi explice. Mi-a întins telefonul
A doua zi m-a sunat.
Vocea ei era schimbată.
Ne-am întâlnit înainte să intre la serviciu.
— Ce ți-a făcut tata?
Raluca nu mi-a răspuns.
Și-a scos telefonul și mi l-a întins.
— Citește.
Mă așteptam să văd un mesaj de la tata.
Dar nu era el.
O femeie o contactase în dimineața de după întâlnire și îi spusese că ar trebui să știe „adevărul” înainte să-l mai vadă.
Urmau capturi de ecran și avertismente.
Tata era prezentat drept un bărbat incapabil să treacă peste moartea soției, care ar fi căutat doar o femeie care să-i ia locul.
Dar întrebarea care m-a speriat era alta:
De unde știa acea persoană că Raluca ieșise cu tata?
Am început să verificăm
Am analizat mesajele și informațiile pe care le primise Raluca.
Un detaliu ne-a condus către o femeie pe care o cunoșteam foarte bine.
O voi numi Doina.
Fusese prietenă cu mama și, după moartea ei, rămăsese foarte apropiată de tata.
Îl suna. Îl ajuta. Îi aducea uneori mâncare și îl invita la diferite evenimente.
La un moment dat mă întrebase chiar dacă tata nu se gândise să-și refacă viața.
Atunci întrebarea mi se păruse nevinovată.
Acum suna cu totul altfel.
Am sunat-o fără să-i spun ce descoperisem și i-am pus o întrebare-capcană.
Pauza de la celălalt capăt al telefonului a fost suficientă.
Am simțit că ajunseserăm foarte aproape de adevăr.
Celelalte femei au confirmat
Am reușit să găsim două dintre femeile cu care tata ieșise.
Le-am contactat.
Prima ne-a trimis o captură.
Primise un avertisment chiar în dimineața de după întâlnire.
A doua primise ceva asemănător.
Uneia i se spusese că tata era încă obsedat de soția decedată. Alteia că ar fi posesiv.
Femeile nu verificaseră informațiile.
Pur și simplu hotărâseră că nu merita riscul unei alte întâlniri.
I-am arătat totul tatălui meu.
A citit în tăcere.
Apoi a spus:
— Iar eu am crezut că problema era la mine…
Atunci tata mi-a spus ceva despre Doina ce nu știam
La câțiva ani după moartea mamei, Doina îi mărturisise că avea sentimente pentru el.
Tata o refuzase.
Ținea la ea, dar nu o iubea.
El crezuse că lucrurile fuseseră lămurite.
Nu fuseseră.
Ani mai târziu, când tata încercase în sfârșit să-și refacă viața, cineva începuse să îndepărteze femeile din jurul lui înainte ca ele să aibă ocazia să-l cunoască.
Tata a confruntat-o
S-au întâlnit într-o cafenea.
Când a văzut capturile de ecran, Doina a înțeles că nu mai avea rost să nege.
A încercat să explice că voise să-l protejeze.
Dar adevărul era altul.
Așteptase ani întregi sperând că, într-o zi, tata avea să o privească altfel.
— Am fost lângă tine doisprezece ani, i-a spus.
Tata i-a răspuns calm:
— Te-am văzut. Doar că nu te-am iubit în felul în care ai vrut tu.
A fost ultima dată când a mai făcut parte din viața lui.
Câteva luni mai târziu, tata m-a sunat din nou
— Ce faci sâmbătă?
— De ce?
— Vreau să cunoști pe cineva.
O chema Irina.
Și de data aceasta tata așteptase două luni înainte să-mi spună.
Irina era și ea văduvă. Era veselă, îl contrazicea, îl făcea să râdă și nu încerca să concureze cu amintirea mamei.
La un moment dat mi-a spus ceva ce mi-a rămas în minte:
— Nu vreau să-i iau locul mamei tale. Vreau doar să construim ceva al nostru.
Atunci am înțeles de ce relația lor era diferită.
Au trecut aproape trei ani și sunt încă împreună.
Fotografia mamei a rămas la locul ei în casa tatălui meu.
Iar tata a învățat că pentru a iubi din nou nu trebuia să uite femeia pe care o pierduse.
Totul a ieșit la iveală pentru că, după șase întâlniri care se terminaseră inexplicabil, am rugat-o pe cea mai bună prietenă a mea să accepte o cină cu tata.
Trebuia să fie doar un mic experiment.
În schimb, telefonul ei ne-a arătat motivul pentru care fiecare femeie dispărea a doua zi.
