Mulți români dau pomană crezând că simplul gest este suficient. Pregătesc pachetele, aprind lumânările, le oferă celor din jur — dar uită un detaliu esențial: pomenirea numelui celui adormit.
În tradiția ortodoxă și în obiceiurile populare românești, numele nu este un simplu cuvânt. Este legătura directă dintre dar și sufletul pentru care se face pomana.
De ce este atât de important numele
Atunci când dai pomană, rostirea numelui:
-
direcționează rugăciunea către persoana pomenită
-
leagă gestul material de intenția spirituală
-
transformă darul într-o pomenire reală, nu doar într-un obicei
Fără nume, pomana devine un gest general. Cu nume, devine o rugăciune personală.
Ce înseamnă „darul rămâne pe drum”
În credința populară, dacă oferi pomană fără să pomenești numele celui decedat, darul poate rămâne „pe drum”. Expresia nu trebuie înțeleasă literal, ci simbolic:
-
gestul nu este complet spiritual
-
pomenirea nu este clar direcționată
-
rugăciunea nu este personalizată
Tradiția spune că pomenirea trebuie să fie concretă: cu nume, cu intenție și cu rugăciune.
Greșeala pe care o fac mulți
Cele mai frecvente situații sunt:
❌ se oferă pachetele în grabă, fără rostirea numelui
❌ se spune doar „Dumnezeu să-l ierte” fără a menționa persoana
❌ se evită pomenirea din emoție sau teamă
În toate aceste cazuri, elementul central al ritualului — pomenirea — lipsește sau este incomplet.
Cum trebuie făcut corect
Pentru ca pomana să își păstreze sensul tradițional:
-
Înainte de a oferi darul, rostește clar numele celui adormit.
-
Spune „pentru sufletul lui/ei” sau o formulă scurtă de pomenire.
-
Aprinde o lumânare, dacă este posibil.
-
Oferă darul cu intenție și respect.
Nu este nevoie de discursuri lungi. O simplă pomenire sinceră este suficientă.
De ce contează intenția
Biserica pune accent pe rugăciune și pe pomenire. Nu cantitatea pachetelor este esențială, nu valoarea alimentelor, ci intenția clară și pomenirea cu nume.
Gestul capătă valoare prin legătura dintre:
-
nume
-
rugăciune
-
dar
Fără aceste elemente unite, obiceiul riscă să devină doar o tradiție formală.
Concluzie
Dacă dai pomană fără să pomenești numele celui adormit, conform tradiției populare, gestul rămâne incomplet. O simplă pomenire rostită din suflet transformă darul într-o adevărată rugăciune.

















