Persoanele diagnosticate cu afecțiuni autoimune ale tiroidei pot ajunge, în anumite situații, să beneficieze de încadrare într-un grad de handicap sau de pensie de invaliditate. Diagnosticul, însă, nu oferă automat aceste drepturi. Contează severitatea bolii, complicațiile și măsura în care afecțiunea limitează autonomia persoanei sau capacitatea acesteia de a munci.
Bolile autoimune ale tiroidei sunt afecțiuni în care sistemul imunitar atacă în mod eronat glanda tiroidă și îi poate afecta funcționarea. Printre cele mai cunoscute se numără tiroidita Hashimoto și boala Graves-Basedow.
Tiroida are un rol important în reglarea metabolismului prin hormonii pe care îi produce. Atunci când funcționarea acesteia este perturbată, pot apărea manifestări foarte diferite, de la oboseală, modificări ale greutății și tulburări de concentrare până la probleme cardiovasculare sau alte complicații.
În multe cazuri, boala poate fi ținută sub control prin tratament și monitorizare medicală. Există însă și persoane pentru care efectele sunt mult mai severe.
Diagnosticul de tiroidă autoimună nu înseamnă automat handicap
Acesta este unul dintre cele mai importante aspecte pe care trebuie să le cunoască pacienții. Simplul diagnostic al unei boli autoimune tiroidiene nu conduce automat la eliberarea unui certificat de încadrare în grad de handicap.
Evaluarea urmărește în principal consecințele concrete ale bolii asupra persoanei.
Astfel, sunt importante severitatea manifestărilor, răspunsul la tratament, eventualele complicații și măsura în care acestea afectează activitățile obișnuite, autonomia și capacitatea de muncă.
O persoană care are boala bine controlată și își poate desfășura activitatea în condiții normale se află într-o situație diferită de un pacient care prezintă complicații severe și limitări funcționale importante.
Când pot deveni importante complicațiile
În formele severe, afecțiunile tiroidei pot fi asociate cu probleme care influențează semnificativ starea generală de sănătate.
Hipotiroidismul sever și necontrolat poate produce complicații importante, iar în situații extreme poate apărea coma mixedematoasă, o urgență medicală.
În cazul hipertiroidismului sever pot apărea, de asemenea, complicații cardiovasculare, inclusiv tulburări de ritm precum fibrilația atrială. Criza tireotoxică reprezintă o altă complicație gravă care necesită intervenție medicală de urgență.
Tocmai aceste consecințe și limitările pe care le produc sunt relevante atunci când se analizează situația unei persoane, nu simpla denumire a diagnosticului.
Cum se poate obține încadrarea într-un grad de handicap
Pentru adulți, procedura presupune evaluarea pe baza documentelor medicale și sociale necesare, prin structurile competente din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului.
Dosarul trebuie să demonstreze situația medicală și impactul funcțional al afecțiunii. În urma evaluării, se stabilește dacă sunt îndeplinite criteriile pentru încadrarea într-un grad de handicap.
Gradul acordat depinde de severitatea deficiențelor și de limitările constatate.
Persoanele cu forme ușoare, controlate corespunzător prin tratament și fără limitări funcționale importante, în general nu îndeplinesc criteriile doar pentru faptul că au un diagnostic tiroidian.
În schimb, atunci când există forme severe, complicații și afectarea semnificativă a autonomiei, situația poate fi diferită.
Ce drepturi pot exista după încadrarea în grad de handicap
În funcție de gradul stabilit și de situația persoanei, certificatul de handicap poate da acces la anumite prestații și facilități prevăzute de legislație.
Acestea pot include, după caz, prestații sociale, facilități fiscale, anumite drepturi privind transportul și alte forme de sprijin destinate persoanelor cu dizabilități.
Valoarea și tipul beneficiilor nu sunt identice pentru toate persoanele. Ele depind de gradul de handicap și de condițiile prevăzute de lege pentru fiecare drept în parte.
De aceea, nu este corect să se spună că orice persoană diagnosticată cu tiroidă autoimună primește automat bani de la stat.
Gradul de handicap și pensia de invaliditate nu sunt același lucru
O altă distincție importantă este cea dintre certificatul de handicap și pensia de invaliditate.
Sunt două mecanisme diferite, cu proceduri și criterii distincte.
Pensia de invaliditate este legată de diminuarea capacității de muncă și presupune o evaluare medicală specifică în sistemul public de pensii. Existența unei boli autoimune a tiroidei nu garantează nici în acest caz acordarea pensiei.
Contează efectele bolii și măsura în care capacitatea de muncă a persoanei a fost afectată.
Prin urmare, două persoane cu același diagnostic pot primi decizii diferite dacă severitatea bolii și consecințele asupra vieții lor sunt diferite.
Ce trebuie să știe persoanele diagnosticate
Cei care suferă de o afecțiune autoimună a tiroidei și consideră că boala le afectează sever viața de zi cu zi ar trebui să discute cu medicul curant și să păstreze documentele medicale care descriu evoluția bolii, tratamentele și eventualele complicații.
Pentru procedura de încadrare în grad de handicap trebuie solicitate informațiile actualizate de la DGASPC competentă, deoarece dosarul trebuie să conțină documentele necesare evaluării.
În cazul pensiei de invaliditate, procedura este distinctă și ține de sistemul public de pensii și de evaluarea capacității de muncă.
Concluzia importantă este că tiroida autoimună poate conduce, în forme severe, la situații în care persoana poate solicita anumite drepturi sociale. Diagnosticul singur nu este însă suficient. Decizia se bazează pe severitatea bolii, complicații și impactul real asupra autonomiei și capacității de muncă.
