Toamna este perioada în care măceșele colorează tufele de pe marginea drumurilor și din zonele de deal și munte. Din aceste fructe se pregătesc de generații ceaiuri, siropuri, gemuri și diferite băuturi de casă.
Una dintre rețetele tradiționale este vinul de măceșe, o băutură fermentată cu o culoare aparte și un gust dulce-acrișor.
Prepararea nu este complicată, însă necesită răbdare și, mai ales, atenție la igiena recipientelor și la procesul de fermentare.
Iată ingredientele și pașii rețetei.
De ce ai nevoie pentru vinul de măceșe
Pentru această variantă se folosesc:
1,5 kg de măceșe;
2 kg de zahăr;
10 litri de apă;
50 g de drojdie;
1 lămâie.
Cantitățile trebuie respectate în funcție de volumul preparat, iar recipientul trebuie să fie suficient de mare pentru a rămâne spațiu liber în timpul fermentării.
Pregătirea măceșelor
Primul pas este alegerea fructelor.
Îndepărtează fructele stricate sau cu semne de mucegai. Măceșele bune se spală, se curăță de codițe și apoi se zdrobesc.
Nu este nevoie să le transformi într-o pastă fină. Este suficient ca fructele să fie zdrobite pentru a permite lichidului să intre mai ușor în contact cu pulpa.
Recipientele și ustensilele folosite trebuie să fie foarte bine curățate.
Cum se pregătește amestecul
O parte din apă se încălzește și se folosește pentru dizolvarea zahărului.
Amestecul trebuie apoi lăsat să se răcorească înainte de a intra în contact cu drojdia. Lichidul foarte fierbinte poate afecta drojdia și implicit fermentarea.
În recipient se introduc măceșele zdrobite, siropul de zahăr răcit, restul de apă și lămâia pregătită pentru rețetă.
Se adaugă apoi drojdia conform instrucțiunilor produsului utilizat.
Este important ca damigeana sau recipientul ales să nu fie umplut până la refuz. În timpul fermentării se formează gaze și spumă, iar amestecul are nevoie de spațiu.
Fermentarea este etapa care cere răbdare
După pregătirea amestecului începe etapa care transformă ingredientele într-o băutură fermentată.
În rețetele tradiționale, procesul poate dura câteva săptămâni. Temperatura încăperii, cantitatea de zahăr, drojdia și maturitatea fructelor pot influența durata.
Un detaliu important este evacuarea dioxidului de carbon produs în timpul fermentării fără a permite contaminarea băuturii.
Din acest motiv, pentru fermentarea vinului de casă este preferabilă folosirea unui recipient adecvat, prevăzut cu dop și supapă de fermentare.
De ce nu trebuie închis ermetic recipientul
În timpul fermentării se produce dioxid de carbon.
Dacă gazul nu are posibilitatea să iasă dintr-un recipient rigid închis ermetic, presiunea poate crește.
Tocmai de aceea sunt utilizate dopurile speciale cu fermentator, care permit evacuarea gazului și limitează contactul băuturii cu aerul exterior.
Este un detaliu simplu, dar important atunci când prepari băuturi fermentate acasă.
Cum îți dai seama că procesul înaintează
În primele zile, activitatea drojdiei poate fi mai intensă.
Pot apărea bule, spumă și mișcare în lichid. Pe măsură ce fermentarea înaintează, activitatea începe să se reducă.
Nu te baza însă exclusiv pe numărul de zile dintr-o rețetă. Fermentarea nu se desfășoară identic în fiecare gospodărie.
Temperatura și drojdia utilizată pot schimba considerabil ritmul procesului.
Când se separă lichidul de fructe
După fermentarea inițială, lichidul trebuie separat de partea solidă.
Operațiunea se poate face cu grijă, astfel încât cât mai mult din sedimentul depus să rămână pe fundul recipientului.
Vinul poate fi trecut într-un alt recipient foarte bine curățat, unde va continua să se limpezească și să se matureze.
Acesta este unul dintre momentele în care răbdarea contează.
Un vin de casă nu devine limpede și echilibrat imediat după terminarea fermentării active.
Secretul este să nu te grăbești cu îmbutelierea
Tentativa de a pune băutura imediat în sticle este una dintre greșelile care trebuie evitate.
Dacă fermentarea nu s-a încheiat, în sticle se poate acumula în continuare dioxid de carbon. În recipiente închise, acest lucru poate genera presiune.
De aceea, băutura trebuie îmbuteliată numai după încheierea fermentării și stabilizarea ei.
Pentru cei care prepară frecvent vin acasă, un densimetru poate ajuta la verificarea evoluției fermentării, fiind mai sigur decât estimarea exclusiv după aspect sau după numărul de zile.
Limpezirea poate necesita timp
După separarea de fructe și sediment, vinul se păstrează într-un recipient curat, într-un loc potrivit, pentru limpezire și maturare.
În timp, particulele aflate în suspensie se pot depune.
Dacă este necesar, vinul poate fi tras din nou de pe sediment într-un recipient curat.
Fiecare transfer trebuie făcut cu ustensile curate și cu cât mai puțină expunere inutilă la aer.
Cum se păstrează
După ce fermentarea s-a încheiat complet și vinul s-a limpezit, acesta poate fi îmbuteliat în recipiente potrivite și depozitat într-un loc răcoros și ferit de lumină.
Sticlele și dopurile trebuie să fie curate.
Cu timpul, aroma băuturii se poate rotunji, iar gustul poate deveni mai echilibrat.
Măceșele sunt într-adevăr cunoscute pentru conținutul lor de vitamina C și alți compuși vegetali, însă vinul de măceșe rămâne o băutură alcoolică. Fermentarea și procesarea modifică substanțial compoziția fructelor, astfel că vinul nu trebuie privit ca un tratament sau ca un înlocuitor pentru consumul fructelor.
Farmecul acestei rețete este altul: valorifică un fruct tradițional de toamnă și păstrează o metodă de preparare întâlnită de multă vreme în gospodării.
Cu fructe bune, recipiente curate și suficientă răbdare pentru fermentare și limpezire, din măceșe se poate obține acasă o băutură aromată, cu gust și culoare aparte.
